Psihopații pot părea normali, chiar fermecători. Dedesubt, le lipsește orice aparență de conștiință. Natura lor antisocială îi înclină adesea (dar nu întotdeauna) spre criminalitate.
Psihopatia este o tulburare caracterizată parțial prin răspunsuri emoționale superficiale, lipsă de empatie, impulsivitate și o probabilitate crescută de comportament antisocial (Cleckley, 1941; Hare, 1996).
Este un mit comun că oamenii care sunt psihopați sunt întotdeauna violenți. Așa că o persoană care este fermecătoare, dar rece, minte mult, exploatează pe alții și este foarte nesigură, ar putea să nu fie recunoscută ca având psihopatie.
Termenul „psihopat” este folosit pentru a descrie pe cineva care este insensibil, lipsit de emoții și depravat moral. Deși termenul nu este un diagnostic oficial de sănătate mintală, este adesea folosit în medii clinice și juridice.
Lăsând gluma deoparte, Fallon nu consideră că soarta cuiva este complet determinată de gene, ci ele te pot „împinge” într-o direcție sau alta. Harta creierului sau genele nu sunt suficiente pentru a crea un psihopat. Un al treilea „ingredient” este esențial: abuzul și violența în copilărie.
Comportamentul psihopatului poate fi caracterizat prin cruzimea de care dă dovadă, detașarea și lipsa de empatie ce le permit psihopaților să fie extrem de manipulatori. Cu toate acestea, psihopatia este printre cele mai dificil de distat.